Nu e nimic din ce te-aştepţi
Pe alocuri poţi da greş
Este o vorbă din cei înţelepţi
Să nu pui praful doar sub preş.
Natura ţi-a mai dat speranţa
De-un număr fără numărare
Dar tu privind greşit ea viaţa
Ai vrut doar sfânta încununare.
Nimic nu seamănă cu timpul
Nici amănuntul cel frivol
A mai rămas doar anotimpul
Pe care viaţa-l strânge-n bol,
Spre a privi la el cu drag
În nopţile de reverie
Spre amintiri fără şirag
Şi plânsete o mie.
Te prinde dară iar în joc
E nemurirea stepei
Să dăm Cezarului un pic de foc
Şi amanetul clipei.
Nu pierde vremea printre vremuri
Sădeşte stropul vieţii
Pentru a găsi ce doar în ramuri
Stă el, imboldul tinereţii.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.