Fugi și caută-ți copilăria în bolul cu cereale prea înmuiate de laptele cald
,
Și-n casa de la țară cu miros de Prut
,
Și-n lacrimile scurse către genunchii juliți...
Că-n viață vin alte căzături, mai grele.
Am fugit să mă caut și să mă scald
Printre amintiri ce zac tăcut
,
Între liliecii ofiliți
Și un Siret întreg de stele.
La un moment dat am vrut să renunț
Și să mă întorc în poala lu' tataia ca să plâng,
Dar el nu mai era acolo când
Am hotărât eu să cresc mare.
Am scris enunț după enunț după enunț,
E tot ce mi-a rămas să stâng
Un pic din focul ăsta tare.
Am fugit iar, fugit de acasă.
Ca să găsesc o alta nouă, mult mai veche
Unde simțeam miros de mămăligă arsă pe ceaun
,
Și mă întâlneam cu tânăra poetă între cărți
.
Am fugit prea mult, mai bine lasă
În locul ăsta să rămân, să stau de veghe
În caz că vine vreun cheaun
,
Să mă scoată la lumină între toți.
Că simt c-am fugit prea mult înapoi
,
de atâta alergat prin lumi am obosit.
Vreau să rămân aici plod și poet
Îndrăgostit iremediabil de viață.
Fugi și caută-ți copilăria prin odăi goale
În care pătrunde miros de fân cosit,
Și păsările cântă un sonet
De bun venit acasă
.
vezi mai multe poezii de: Oaltacreata
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesantă poveste...
Ina M.
duminică, 23 august 2020