În minte aud mereu glasul tău,
Iar lacrimi izvorăsc din sufletul meu,
Te caut în noaptea cu cântece de stele,
Ce-alină-n somn visele mele.
Tu urci spre lună pe aripi de vânt,
Iar eu tremur când aud al tău cuvânt,
Și-n umbra ta eu văd de multe ori,
Cum îngerii coboară prin raze de comori,
Dar ești departe de parcă a trecut un veac,
Iar eu mă plimb singură sub al tău copac.
Te-ascunzi-n lună printre umbre,
Iar norii-ți plimbă chipul în locuri sumbre
Și plimbă veninul din a ta făptură,
Când vine din nou acea mare furtună.
Aș vrea să te prind într-o bună zi,
Dar tu umbli noaptea cu ochii tăi verzi,
Iar dorul de șoapta ta aș vrea s-ascult,
Când fluturii mă-nconjoară, aduși de vânt.
Așa e visul noaptea, întotdeauna,
O rază de iubire vine când răsare luna.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.