O undiță cuminte în liniște așteaptă
Să simtă încordarea întinsă ca-altădată,
E liniște pe luciul ce a-ncremenit oglindă
De teama că un pește firul o să întindă.
Nu știi: să îți dorești dulceața cărnii albe
Sau să încremenești în timpurile oarbe
La malul unui fluviu ce curge tulburat
De undița credinței a Cristului curat.
O undiță așteaptă un pește ca să prindă,
Momeala e iubirea de oameni... Uite- o undă
În luciul apei tulburi, oglinda se destramă
Căci peștele a- nghițit momeala fără teamă!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Dana! Aceiași prețuire îți întorc! :)
Ina M. (autor)
sâmbătă, 08 mai 2021
Frumos..
Felicitări !
Prețuire,
danab
sâmbătă, 08 mai 2021