Îi vezi tovarăși Liniștea de seară
I-a împăcat Cei doi copaci visează
Cu trupurile lor se-mbrățișează
Și-o frunză nu-i pe ramuri să tresară.
Pe semne-acum, când luna luminează,
Ei se gândesc la vremi de-odinioară,
La vifore și lupte ce-ndurară
De când pe culme-alături sunt de pază.
Subt bolta lor cum stăm, nu ți se pare
Că sfânta noastră dragoste târzie
Ne mai trimite-o proaspătă iertare?
Și nu simți tu în suflet începutul
Unei vieți de nouă armonie,
Acum când moare-n depărtări trecutul?
vezi mai multe poezii de: Octavian Goga