Odiseea Mesianică ( II )
Evocare Biblică
Partea II -a
Elisabeta
,, De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn:
,, Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte
un fiu, şi-i va pune numele Emanuel ( Dumnezeu
este cu noi )”. Is. 7, 14.
-------------------------------
Trăise atunci, prin bucurie
Un simţământ de negrăit,
Pentru toate ce-acum ştie
Că vor decurge-n armonie
În planul sfânt că-i rânduit.
Păstrase-n inimă din fugă
Gravate, sfinte convorbiri,
Cu îngerul în ceas de rugă,
În clipe grele să-i ajungă
Frumoase şi dulci amintiri!
Urmându-şi firul cugetării
În drumul lung ce-o apăsa,
Şi-a revăzut scena plecării
Din ceasu-acela-l înserării
Spre munţi, la rudenia sa.
Mergea astfel s-o viziteze,
Să-i dea un sfat şi povaţă,
Învăţături pentru-ai fi treze
Căci trebuia să-ntemeieze
Căminul nou şi-o altă viaţă.
Simţea nevoia de a spune
Tot ceea ce i s-a-ntâmplat,
Cum îngerul cu vorbe bune
După urări prin plecăciune
Din cer a spus, că e plecat.
Dorea să împartă bucuria
Aşa cum îngeru-anunţase,
Căci Dumnezeu mărinimia
Dragostea-n har şi tăria -
Spre roaba Lui Îşi arătase.
În imn de laudă să-i spună
Căci ea acum a conceput,
Cum îngerul în vestea bună
Ce-i se păruse-a fi furtună
Speranţe îi dase la-nceput.
Cu linişte-n grija-i predată
Şi-ncrezătoare în ce-a spus
Îngeru-n vestea minunată,
Se liniştise de-o-cam dată
Trăia-ntr-o pace de nespus.
Cum ea atunci s-a şi sculat
În gura sfântă având lauda,
Mărind pe Domnul ne-ncetat
Şi către munţi s-a îndreptat
Spre o cetate de-a lui Iuda.
Păşind în pragul casei sale
Ea i-a urat numai de bine,
Elisabetei,...'n-a sa cale
Ce-ntre cântări şi Osanale
I-a-mpărtăşit priviri senine.
Şi când urarea, şi-a sfârşit
În pântece pruncu-a săltat;
L-al său cuvânt ce l-a rostit
Ca şi cum l-ar fi proorocit
Ea foarte mult s-a bucurat.
Plină fiind, de Duhul Sfânt
Ea a strigat cu glasu-i tare,
Mărind al Domnului Cuvânt
Valabil ca şi-un Legământ
Primit ca sfântă încurajare:
,, Acum, eşti binecuvântată
De azi în veci, între femei,
Căci iată, fecioria ta curată
Ca floarea dalbă, nepătată
E locul sfânt, al Dragostei!”
,, O! Şi rodul pântecelui tău
Să fie binecuvântat acum!
El va-ntări, prin Duhul Său
Pe oricine-i salvat din rău,
Pe cel ce-i rătăcit pe drum.”
,, De ce mi-a fost orânduit
Ca maica Domnului să vie,
Şi pruncul meu, a tresărit
Ca şi când el, ar fi şi-auzit
În pantece-mi de bucurie?”
,, Fiindcă, la urechi îndată
Când a ajuns glasul urării,
Săltat-a pruncul, deodată
Marcând vestea anunţată
'N momentul binecuvâtării.”
,, Ferice acum de tine, care,
Crezuta-i fără a mai clinti,
Pe Domnul prin asigurare
Că-n iubirea-I salvatoare
El tot ce-a spus va împlni.”
Cum ea atuncia, a strigat:
,, Inima mea preamăreşte,
Pe Dumnezeu, Cel Înălţat,
Cel care-n sus m-a ridicat
Şi care pururi mă-ntăreşte!”
,, Şi duhu-mi plin de bucurie
Se-nalţă pân-la Dumnezeu,
Căci m-a iubit din veşnicie
Şi care har mi-a dat El mie
În dragostea sfântă mereu.”
,, El e-Nţelept, Atotputernic,
Şi lucruri multe, a săvârşit,
Şi gându-mi, umil, cucernic
Prin adevărul Lui cel veşnic
Va sta-n El pururi, neclintit.”
,, Numele Lui este Preasfânt
Şi bunătatea Sa se întinde,
Peste toţi cei de pe pământ,
Ce-ascultă de-al Său Cuvânt
Copii ai Săi de a-i cuprinde.”
,, Ne-a arătat 'n-a Sa putere
Şi braţul Lui pururea întins,
Că poate aduce mângâiere
'N-orice-ncercare şi durere
La sufletul de griji cuprins.”
,, El gânduri multe, a risipit
Pe care în inimi, le aveau,
Cei mândri care le-au nutrit
În inimi când s-au sumeţit
Şi care-n ei se încredeau.”
,, A dat jos pe cei puternici
Din scaunele lor de domnie,
Ridicând, pe cei nevrednici,
Pe treptele 'nalte de sfetnici
Pe culmi mareţe, în veselie.”
,, Pe cei flămânzi i-a săturat
De bunătăţi prin mângâieri,
Pe cei bogaţi i-a îndepărtat
Şi-n loc stingher i-a alungat
Cu mâinile, goale-n dureri.”
,, Astfel, în ajutor El a venit
Pentru poporul Său Israel,
Precum din vremi a amintit
Cum l-a vegheat şi l-a păzit
De-atâtea ori, în fel de fel.”
,,Şi-a adus din nou aminte
În bunătatea Sa cea mare,
Cum promisese mai ’nainte
Prin încheieri de Legăminte
Şi-a revenit iar cu-ndurare.”
,, Cum de demult făgăduise
Amintind din neam în neam,
Cuvinte, ce-au fost promise
Şi-n suluri de carte scrise -
Prin jurământ, lui Avraam.’’
.......................................
Şi cum, la Elisabeta a stat
Trei luni de zile petrecând,
Şi cum acas’ s-a-napoiat
Cu suflet tare şi-mpăcat
La Nazaret planuri făcând.
,, Şi iată acum, la înscriere
Spre Betleem ne-ndreptăm,
Pentru-a Cezarului cerere
S-o-mplinim cum ni se cere
Ca neamul să ni-l căutăm.”
Flavius Laurian Duverna
Va urma, partea III -a
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu toată stima şi respectul pentru comentariile adresate şi aprecieri!
Tuturor binecuvântări dela Dumnezeu şi Sărbători fericite!
Duverna (autor)
vineri, 11 decembrie 2015
mi-a plăcut tot!
Bravo
corina_nedelcu
luni, 07 decembrie 2015
M-a captivat!
Felicitari si succes
roxana
luni, 07 decembrie 2015
Fascinant! mă laşi fără cuvinte!
zerg
luni, 07 decembrie 2015