Odiseea Mesianică ( VII )
Evocare Biblică
Partea VII -a
Irod
,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude
la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela îşi
plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pen-
tru copiii ei, căci nu mai sunt!” ,, Aşa vorbe-
şte Domnul: Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi
lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită,
zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara
vrăjmaşului. ,, Este nădejde pentru urmaşii
tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în
ţinutul lor!” Ier. 31, 15 – 17.
........................................
Şi după ce Magii, au plecat
În vis lui Iosif când dormea,
Din cer un înger s-arătat
De-al instrui, ce-i de urmat
Şi-n glas omenesc, zicea:
,, Tu scoală-te acum îndată!
Ia Pruncul şi pe mama lui!
Fugi în Egipt, deocamdată,
Cu viaţa Pruncului salvată,
Acesta-i planul Domnului!”
,, Acolo-ai să rămâi o vreme
Până Eu din nou voi spune,
Că nu mai ai de a te teme
Şi că nu mai sunt probleme,
Spre-a reveni în zile bune.”
,, Şi iată acum o înştiinţare:
Irod pe Prunc... va căuta,
Să-L găsească şi omoare,
Să-i treacă necazul mare
Nemulţumirea, a-şi arăta.”
,, Căci el se zbate de mânie
Să stingă vestea cea bună,
Tiran şi-umplut de gelozie
Că de Prunc nimic nu ştie
Va izbucni, ca o furtună.”
Şi Iosif de grab' s-a sculat,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi-nspre Egipt ei au plecat
Îndreptându-se ne-ntârziat
Să scape pe Pruncul Mesia.
Şi-a aşteptat mult Împăratul
Ca Magii duşi să mai revină,
Zicând că e deschis palatul
Pentru-ai aduce rezultatul -
Privind vestirea cea divină.
Şi după ce-a trecut o vreme
Destul de lungă-n aşteptare,
Ivindu-se-n mers alte teme
S-a hotărât la el să-i cheme
Pe toţi aprozii-n grabă mare.
N-au trebuit cercetări multe
Ca toţi să poată a înţelege,
Că Magii n-au vrut s-asculte
Prefăcătoriile-i prea multe -
Şi pe la el de a mai merge.
Astfel gândind, c-au şi ajuns
Acolo, în ţara lor din Răsărit,
Înseamnă că-au ţinut ascuns
Posibilul... de dat răspuns -
Despre copil cum L-au găsit!
Atunci, Împaratul s-a mâniat
Şi-n supărarea-i foarte mare,
Văzând cum Magii l-au trişat
Şi el degeaba,... a aşteptat -
Iar ei s-au dus pe-altă cărare…
La gându' întoarcerii, turba,
Că mai de mult n-a priceput,
Şi-n mintea lui... se întreba:
,, Cum s-ar putea, rezolva?
Ce poate-acum fi de făcut?”
Atunci în minte, a născocit
Un groaznic plan de nimicire,
Un plan de martiraj cumplit
Prin front de sabie pornit
Ce nu aştepta... zăbovire.
Şi cum dela Magi se-aflase
Când sus pe cerul înstelat,
O stea în lumină se-arătase
În licăriri de-aur frumoase
Vestind acel mare Împărat,
A socotit spre-a se-nţelege
Copilul când s-ar fi născut,
Copil, ce-urma să fie Rege
După a cerului sublimă Lege
După cum Magii, au văzut,
După câtva timp, de socotit
Cam câtă vreme-ar fi trecut,
De când şi Magii s-au pornit
Din Ţara lor,... din Răsărit
Să afle Pruncul nou născut...
A stabilit de grab' s-omoare
Pe cei de parte bărbătească,
Pe pruncii toţi, fără cruţare,
O! Niciunul, să aibă scăpare,
Niciunul, să nu mai trăiască!
Şi-n Betleem au fost trimişi
Şi-n toate-acele împrejurimi,
(Pruncii mici, spre-a fi ucişi)
De la doi ani, fiind proscrişi,
Ostaşii cruzi, şi făr' de inimi.
Şi-au junghiat fără cruţare
Pe toţi, de la doi ani în jos,
Ca prin această răzbunare
Ce-a provocat o jale mare
Să fie-ucis, şi Isus Hristos.
Astfel, s-a împlinit profeţia
Cum Dumnezeu a înştiinţat,
Prin proorocul... Ieremia -
Că-n inimi va intra pustia,
Atunci, când El a declarat:
,, Un ţipăt se-aude în Rama!
E plângere şi bocet mult,
Rahela-şi vesteşte teama
Că-n suflet se-ntinde rana,
Ostaşii cruzi, însă n-ascult.”
,, Ea îşi jeleşte-ai săi copii
Şi nu primeşte mângâiere;
Ei nu mai sunt între cei vii
Pentru-a le-aduce bucurii...
Cuprinsă-i de grea durere!”
După o vreme,... oarecare,
Irod, regele crud a murit,
Ducând cu el osânda mare
A mii de lacrimi, arzătoare
Pentru pruncii, ce-a jertfit.
Din nou, un înger se arată
Lui Iosif noaptea iar in vis,
Zicând: ,, Scoală-te, îndată,
Căci calea ţi-este aranjată,
În faţă ai drumul deschis.”
,, Ia Pruncul şi pe mama Lui
Şi mergi în ţară, c-au murit,
Toţi cei ce viaţa Pruncului
Călcând glasul Cuvântului,
Au căutat mult şi-au râvnit!”
Iosif tăcând, a ascultat de el,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi iar, ei s-au întors în Israel
Marcaţi de groaznicul măcel,
Să-L aibă în grijă, pe Mesia.
Doreau acum să locuiască
În Betleemul drag, regăsit,
Şi ei copilul să şi-L crească
În dragostea părintească,
De-ntâi născut şi prea iubit.
Dar când ei veste-au auzit
Cum că-n Iudeea, Arhelau,
Domneşte după ce-a murit
Irod, al său tată nelegiuit -
Să se-ntoarcă, se temeau.
Stau în cumpănă, gândind
Spre care cetate s-apuce,
Şi tot plănuind şi socotind
Pentru copil, în grijă fiind -
Au înţeles că-s la răscruce.
Şi tot Domnul, i-a înştiinţat
Să se întoarcă din Iudeea,
Şi ascultând, ei au plecat
Spre Nazaretul ce-au lăsat,
Să locuiască... în Galileea.
De îngerul ce-a fost trimis
Ei s-au convins, povăţuiţi,
Privind cu gândul deschis
Peste încercările de vis -
În toate ce-au fost sfătuiţi.
Mergeau cu inima-mpăcată
Că Domnul poartă grija lor,
Pe-acelaş drum de altă dată
Ca şi-o familie... întemeiată
Ducând cu ei un Pruncuşor.
Prin greutăţile ce au trecut
Dela venirea,... la-nscriere,
Ei amândoi,... au cunoscut
În multe lucruri ce-au făcut
C-au împlinit o sfântă vrere.
Şi tot astfel... de-aci-nainte
Încrezători căci Dumnezeu,
Le-a îngăduit, învăţăminte,
Privind lucrările Lui sfinte -
Îl vor urma cu drag mrereu.
La Nazaret,... s-au stabilt -
Pruncul crescand an de an,
Prin prooroci cum s-a vestit
Ca un Lăstar verde şi iubit,
Căci El va fi,... Nazarinean.
Şi-astfel, El zilnic se-ntărea
Făcând în jur tot fapte bune,
Iar Duhul Sfânt, Îl ocrotea
Spre slava cerului, creştea
Şi era plin, de înţelepciune!
Sfârşit
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna