aş putea nega că te-am iubit
tu ai face probabil la fel în locul meu
dar nu ne-ar folosi la nimic
ne-am împiedica unul în ochii celuilalt
irişii s-ar deschide dureros de adânc
privind în întunericul camerei uşa care ne separă
deschide
îmi şopteşti
deschide
îţi spun
parcă am negocia preţul fericirii
carnea mea se înfăşoară pe oasele tale
într-atât îţi aparţin
tu chiar nu vezi c-au înflorit castanii a doua oară
de când am trecut împreună prin portalul timpului
eu sunt tot pe front
în linia-ntâi
acolo unde m-ai lăsat
moartea joacă mereu la offside
şi trece zâmbind împingând o targă
trimite-mi o veste
despre primăvara de mâine
***
marea nu poate nega sărutul stâncii
nici lacrima uitată pe un țărm în formă de dor
în zilele de după vacanță
eu n-aș putea uita cum am cules
diamantul dintr-o mare de sticlă înșelătoare
cum mi-am culcat obrazul pe fiecare fațetă
am șoptit deschide
și porțile edenului mi-au alintat cuvintele
pe fiecare literă
așa am învățat să-ți gust de pe buze
în tăcere
alfabetul iubirii
te-am simți intrând în carnea mea
la fel cum simt iarna
rotundul soarelui pășind în cameră
să-mi mângâie fiecare talpă uitată în labirintul sufletului
de primăvara ta
eu nu joc la offside
sfidez moartea
călăii ascunși în umbra noastră
lăsând ploaia să spele colbul lumii
și pietrele să râdă la soare după furtună
împreună
am desenat al cincilea anotimp
liliana trif & ioan grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim frumos, alice...
nutzu (autor)
duminică, 25 septembrie 2016
Foarte frumoasa poezie. Va imbratisez cu drag si va citesc cu cea mai mare placere.
alice
duminică, 25 septembrie 2016