A uitat toaca să bată
Prințul orb de primăvară
Pe cai verzi vrea să străbată
Lunci amare și de ceară.
Învârtind săgeata coaptă
În minunile din stâncă
Toarnă mări în ochi de șoaptă
Și își vinde pace-adâncă.
Flori cu frunzele întoarse
Îi zâmbesc meschin în noapte
Lumânări de lacrimi stoarse
Alb îi înfloresc în spate.
Răzvrătit în somnul gurii
Taie stelele cu luna
În tăcerea lung-a urii
Toaca bate-acum întruna.
vezi mai multe poezii de: dorinda