1
În an treizeci şi unu de la naştere de veac
Eu m-am întors, ba nu – citeşte: cu forţa
Am fost întors în Moscova budistă.
Dar până atunci totuşi am reuşit să văd
Biblicul acoperământ al bogatului Ararat
Şi două sute de zile petrecui în ţara sâmbetei,
Care Armenia se cheamă din vechime.
De vrei să bei, acolo există apă
Din izvorul kurzilor, Arzni,
Gustoasă e şi rece, plată şi uscată
Cum ar fi apa cea mai de adevăr aproape.
2
Dar eu deja iubesc legile moscovite,
Deja nu-mi este dor de apa cea, Arzni.
În Moscova mălinii doar şi telefonul.
Prin execuţii ziua, oricare,-i renumită.
3
De vrei să trăieşti, priveşti cu ascuns surâs
Spre laptele cu o budistă înalbăstrire,
Petreci cu ochii vreo tobă otomană,
Pe când el îndărăt pe roşie cale
Goneşte în galop la simplă-nmormântare,
Sau întâlneşti vagon încărcat cu perne
Şi spui: "gâşte-lebede, înapoi, acasă!"
Nu alege, ţăcăneşte, kodak drag,
Cât ochiul e cristalul pasărilor-stolnici
Şi nu o sticlişoară oarecare! Mai mult clarobscur –
Încă, încă! Retina e flămândă!
4
Eu nu mai sunt copil. Morminte, tu,
Nu încerca să-nveţi pe cocoşat – să taci!
Eu pentru toţi vorbesc cu-atare forţă,
Ca cerul gurii chiar cer să devină,
Ca buzele să-mi crape ca argila roză.
traducere de Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Osip Mandelştam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.