Cozonacii-adastă-n tindă,
Printre înroșite ouă,
Pâinea caldă frântă-n două,
Se admiră-ntr-o oglindă.
Drobul mândru, zvăpăiat,
Face zâmbre către vinul
Cu ochi roșii, de argat,
Amuțind de’adins pelinul.
Din al fundului butoi,
Frunze mândre de-albă varză
Sforăie la focuri moi
Cuib pribeag mustind a barză.
Pasca-nvârtoșată-n brânză,
Rai stafidelor din vie,
Parcă e o colivie
De coptură-nfiptă-n pânză.
De pe dealuri vin spre casă
Toți copiii pribegiți,
Rebegiți de lumea largă,
Căreia i-au fost sortiți.
Își fac cruce-n tinda blândă,
Dau binețe la părinți,
Îi sărută prin unghere
De altoi cu soare-n dinți.
Scot nepoții ca pe-un Paște,
Să se-nfrupte iar bunicii,
Uită de amarul fricii...
Și Iisus-ul ce renaște
Se întinde către zare,
Cu miros de mir de moaște,
Și cu brațele-n chenare.
A-nviat Hristos! Slăviți-L,
Cu tăceri de miei ce mor,
Săvârși-ți-vă-ntr-un Dor!
Iadul vostru, izbăviți-l!
vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.