Romanţă - Panait Cerna
Adăugat de: Adina Speranta

De dimineaţă, când deschizi fereastra,
Un fulger smulge soarele din ea
Şi fulgerul te-arată orbitoare,
Din geam în geam tresare,
Şi trece-n pieptul meu, stăpâna mea.

Când tu apari în tainica grădină,
O mierlă te slăveşte, ca-n poveşti,
Şi tu asculţi, asculţi surâzătoare,
Şi treci, pe gânduri... Floare după floare
Îţi poartă trena rochii-mpărăteşti.
Şi sufletul, şi sufletul din mine
O mierlă e. L-ascult cu ochii uzi.

Tot glasul lui e-un lanţ de dulci suspine,
O rugă nesfârşită către tine...
Tu însă nu-l auzi, tu nu-l auzi.

Mai fericită-i umbra ta ca mine,
Mai fericită este umbra ta;
Ea peste zi de pasul tău se ţine,
Iar seara odihneşte lângă tine,
Când dulci vedenii prind a te-ngâna.

Când stai la foc, privindu-l lung, pierdută,
Cu mâinile-nfrăţite pe genunchi,
Când te-mpresoară, ca un zid, tăcerea ─
La tine-şi poartă sufletu-mi durerea,
Spre tine-şi duce-al viselor mănunchi.

Nu-l simţi atunci? ─ nu-l simţi plutind asupră-ţi?
El până-n ziuă cere-a-ţi cuvânta,
El până-n zori e paznic casei tale,
Şi tremură la vânt, şi cântă-a jale,
Cu brazii tineri din ograda ta.



vezi mai multe poezii de: Panait Cerna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.