PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Când mă-ntâlnește soarta, aș vrea, tu să nu știi,
Ca să mă pot ascunde în ram de primăvară,
Să-mi înfloresc iubirea și să ți-o dărui iară
Când zilele-ți vor curge, prea des, lungi și pustii.
În fiecare an, la renăscut de vreme,
Tu vei privi, spre soare, prin ramuri înflorite,
Și-mi vei simți parfumul în jurul tău, iubite,
Iar șoaptele din flori pe nume-au să te cheme.
Tu le vei auzi, să n-ai nicio-ndoială,
Și-atunci voi fi cu tine din zori și până-n seară,
Mireasma mea, din ceruri, parfum de primăvară,
Te va-nsoți-ntr-o lume ce-ți pare ireală.
Dar tu vei fi, acolo,-ntr-al florilor tumult,
Nu ca să mă descoperi, pe mine, la tot pasul,
Ci să-mi auzi, iubite, în orice floare, glasul
Ce îți va spune, tandru, cât te-am iubit de mult.
Și clipele, în doi, trăite-odinioară
Îți vor aduce-n minte, din ce în ce mai vie,
Dorința de-a m-atinge. Vezi, sufletul meu știe
C-am fost, în viața ta, parfum de primăvară.
vezi mai multe poezii de: Silvia Rnoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.