măiastră tu, zbor împletit cu etern
sângele acesta din lumină vine
olarul a vrut ieri să ştie
dacă-mi las sufletul modelat în lut
râzând, mi-ai luat-o înainte
acum te ţin în pumn şi-ţi şoptesc – zboară
aşteaptă suratele în câmp
pasăre de viu, margine de vis
dacă te găseam mai demult
unde să te găsesc?…
cântă – de ce te-ai oprit?
pasăre zori infinit
cântecul tău de foc schimbă
cerurile din mine în poeme
nimic din ce am avut
n-a fost de fapt al meu
nici bucuria – nici durerea – doar zborul fără trup
şi tu – pasăre de dor – măiastră mie
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.