A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Şi în casă şi pe stradă
Pe-nnoptat,
Ziua însă, mândru' Soare
Se reflectă cu respect.....
De atâta intelect
Umbrele-mi cresc pe picioare
Şi pe piept;
Urâcios, mă tot priveşte
Când mai ies prin cartier,
Rece, ca al iernii ger,
Chelios şi el, fireşte,
Un frizer;
Vântului, mereu de z’gură
Câte-o-njurătură-i scap....
S-o lipesc aş vrea cu pap(!)
Băscălia mi-o tot fură
De pe cap,
Singurul care zâmbeşte
Către mine, cu amar,
E un pieptene-n sertar....
Nici un dinte nu-i lipseşte,
Pensionar!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumoase versuri !
danab
sâmbătă, 05 decembrie 2015
foarte frumoase versuri!
felicitari!
viorica
vineri, 04 decembrie 2015