Pasul metaforei - Ioan Silvan
Poezie adăugată de: Cercul de abur

    joi, 27 iunie 2019

Pasul metaforei



Aţi găsit fereastra, dar aţi pierdut cerul,
cum au să-l privească ochii întorşi în jos
când minciuna limbii cere adevărul
auzit pe faţă, dar rostit pe dos?

La voi, ceasul cântă, păsările bat,
infinitul poate într-o zi sfârşi
timpul te mănâncă, cerul stă legat,
iar fântâna-i suflet, sufletul ce-o fi?

Aţi minţit că marea a înviat şi plânge
pasărea ucisă zboară fără trup,
că rotind oceanul, cerul nu se frânge,
stele nu mai cad, nopţile se rup,

râuri nu mai curg, apele vorbesc,
adevăr minciună aţi decis să fie,
sub cupola spartă, ploile cerşesc,
de sub cerul meu, altă veşnicie.



vezi mai multe poezii de: Cercul de abur




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.