SĂ FIE SEMN?
O tuse strâmbă izbucnind în snop
se face ascultată ca o drâmbă
prin ygrecul de stetoscop,
și inima nu bate, se scălâmbă.
Ca un șurub scrâșnit pe răzătoare,
pornește de sub stern sau de pe lângă
smulgând în drum fragmente-alveolare,
și se înfige drept sub gâlca stângă.
Să fie moartea chiar așa pripită?
Să fie oare doar un scurt îndemn
la o petrecere prin veac mai liniștită?
Sau poate că-i într-adevăr un semn
pe care ni-l trimite din vecie,
din fără margine, din depărtare,
de unde pleac-odată fiecare,
Acel ce neștiutele le știe?
Să fie semn, sau binecuvântare?
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.