E necesar, vedeţi voi, să fim iertători.
Doar astfel, fi-vom fericiţi şi visători
Şi, dacă-n viaţă-s clipe grele uneori,
Noi, cel puţin, vom fi - aşa-i? - doar plângători.
S-adăugăm noi, suflete îngemănate,
La jurăminte vagi, gust dulce, pueril,
De-a merge, de femei şi de bărbaţi, departe.
Uitarea răcoroasă ne va fi exil!
Să fim ca doi copii, ca două fete mici,
Deloc îndrăgostite şi de tot mirate,
Ce merg, pălind, sub bolta fermecată, nici
A vrea măcar să ştie dacă sunt iertate.
vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Și eu vă mulțumesc pentru ceea ce ați postat. Se pare că avem (unele) preferințe comune.
Oancea Aurel
marţi, 03 noiembrie 2015
Multumesc pentru postarile deosebit de frumoase!
nowadays
marţi, 03 noiembrie 2015