Sunet vesel, inoportun,
Al unui clavecin sonor
(Petrus Borel)
Pianul ce-l sărută o mică mână fină
Abia mai străluceşte-n al serii violet,
Pe când, cu o foşnire, ca de aripă, lină,
Fermecător, un aer subtil ca un regret,
Aproape cu sfială, mai stăruie discret
În sala parfumată de blânda Ei lumină.
Ce vrea să-nsemne-această subită legănare
Ce paşnic îmi alintă fiinta mea învinsă?
Ce vrei tu de la mine, zglobia mea cântare?
Aveai ceva a-mi spune, refren nesigur, oare?
Tu vei muri-n curând prin fereastra-ntredeschisă
Ce dă către micuţa grădină-mbătătoare?
(Traducere de Aurel Oancea)
vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunată! Mulțumesc pentru postare!
Popescu Nicoleta
marți, 18 august 2015