(Lui Miroslav Válek pentru ultimul său drum)
În mine au murit
lunile care-au trecut demult
s-au stins trandafirii
au înflorit cerneluri de antracit.
Așadar, tu ai zburat
spre stelele tale
încleștându-ți dinții în arzătoarele plete ale morții.
Lungă ca o limuzină, plutitoare
noaptea ne apare în cale.
Spre apus se arată zorii –
atotvăzătorul laser
și atotvăzătoarea heroină.
În grădina sufletului sângerează ploaia.
30.I.1991
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Pavol Janík
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.