Pe oglinda orizontală
ieșire depășită
lipind unghiurile unui oraș unghiular
blocat drept în cerul înstelat.
În marea strălucitoare a lămpilor
frumos looping
flirte cu fluturași
pe picioarele tale interesante
plutirea sub punte
rochii de brocart de seară.
Acum lipsesc
ca ace într-un labirint de staniol.
Unele lucruri pe care le luăm personal -
lungi limuzine
veverițele în Central Park
și corpul de metal al libertății moarte.
În primul rând, se întunecă în New York.
Întunericul strălucește.
Emblematic oraș de miazăzi
Scrie în fiecare seară pe o suprafață de apă strălucitoare
Referința lui Einstein la viteza luminii.
Și înainte de asta, seara se va inunda
pânza de argint din cerul New York
hectolitri de sânge de la Hollywood.
Unde ajunge tărâmul marmurei și al sticlei?
Unde merg zgârie-norii subțiri?
Dumnezeu cumpără un hot dog
pe strada de șaizeci de etaje.
Dumnezeu este un om negru
și iubește culoarea cenușie a betonului.
Fiul lui însuși s-a născut
într-o cutie de hârtie
de la ultimul tip de sclav.
vezi mai multe poezii de: Pavol Janík
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.