pe aceeasi lungime de undă a iadului mă fumeză un joint umplut cu nesaț în parcarea subterană a blocului.
fumează pustanul cu sapca întoarsă,
e de-al locului, bunica lui îți ghiceste în zaț.
o doamnă trece la braț cu-n jamaican tatuat, nu e bob marley, ăla de mult a fumat, a murit, îngropat la capătul fumului.
doamna trece la braț, rulează blocurile, soseaua, trotuarele-ntr-o singură foiță.
copilul îmi cară bagajele,
ceva în mine urcă etajele,
privesc fumul absorbit de asfalt, semafoarele-s blocate pe verde.
ceva îmi spune că-s rătăcit, derutat,
doar femeia ce merge la braț si copilul cu sapca întoarsă mă crede.
îmi zăresc silueta într-o minte ce derapează,
plămânii mei stau relaxați cu mici si
bere când mă fumează.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.