Pe geam ea tot privește; pe trup își înfășoară
perdeaua de lumină dintre apus și seară
și trage-adânc în piept din aerul impar
să simtă-n nări lovind-o mirosul de altar.
Pe geam ea tot privește clipind crepuscular
și dinții și-i înfige mușcând din inelar,
iar sângele în urlet pe limbă îi pășește
și trupu-i de mireasă acum împărtășește.
Pe geam ea tot privește zicând de toți deochii
și sufl-apoi pe el și-mi aburește ochii.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.