frumosul e nimicul dezvelit de substraturi
ca o floare ce moare o vesnicie
amintirea-i dispare sub frunze fulgerate de toamnă
si tot ce rămâne agonizează în doliu
un alt scenariu aceeasi iluzie
cu o încăpățânare acerbă
până ce din verde rămâne doar intenția
iar existența anterioară un strigăt
de sub zăpada altor ghiocei
ce transmit cu nosalanţă un gând
pe linia orizontală a iubirii
vezi mai multe poezii de: M Horlaci