Te voi iubi mereu, şi dacă mori
Voi veni la mormântul tău;
Un trandafir şi o lacrimă
Pentru tine le voi aduce eu.
Cât ai trăit pe-acest pământ
De mine-ai fost departe;
Ce spun acum, tu nu uita nicicând!
Nici moartea nu ne desparte!
Voi veni la al tău mormânt
Să-mi plâng de-acum tristeţea,
Şi-aşa vei fi aproape când
Eu am să-mi plăng durerea.
Şi am să te răzbun iubire scumpă!
Eu ştiu în ce chinuri te-au ţinut.
Păcat de prietenia dispărută
Din inima celor care te-au vândut.
Apoi, am să revin la tine,
Cu capul greu, căzut pe criptă,
Voi veghea asupra ta;
Să ştii mereu că a ta iubită
Nu te părăseşte-aşa!
De nu voi rezista durerii
Ce-n lipsa ta o voi simţi,
Voi muri în taina serii
Acolo jos, ne-om întâlni!
Căci „din ţărână ne-am născut”,
„Şi în ţărână noi ajungem”!
Vom pierde tot ce am avut
În zadar de-acum mai plângem.
Când nu mai eşti, eu nu mai sunt;
Nimic nu mai contează, ştii-
Dar cât mai sunt pe-acest pământ
Mereu, mereu, te voi iubi!
2009
vezi mai multe poezii de: Beatrice90L
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu intotdeauna rima este respectata,...ritmul se mai pierde ,dar iti simt forta de a scrie ...
Adina Speranta
duminică, 14 iunie 2015