I.
Fecioară, stinge sclipirea durerii
Ce se zbate în ochiul tău vlăguit;
Îndrăznește să-ți iei tărie
Din ruinele destinului;
Căci raza ce dezvăluie splendoarea zorilor
Nu se poate lăuda cu o nuanță atât de vie
Precum cea ce sfidează orice ascunziș
Și își revarsă lumina cea mai blândă asupra ta.
II.
Oare s-a destrămat legătura
Ce-ți unea sufletul gingaș de fericire?
Te-a lăsat ea cu inima frântă
Într-o lume atât de rece precum aceasta?
Totuși, deși, ființă gingașă și slăbită,
Însăși durerea ți-a umplut cupa,
Visează că-ți vei întâlni iubitul
În Ceruri, pentru a nu vă mai despărți vreodată.
III.
Aș da însăși viața în schimb
Pentru un vis atât de drag precum al tău,
Și aș zâmbi murind ca un martir
Pe altarul fără sânge al iubirii.
Și n-aș schimba pentru nicio plăcere
Acea mână ofilită și obrazul palid ca cenușa,
Dacă inima mea ar păstra o comoară
Precum cea care face inima ta să se frângă.
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.