Hoituri în groapa lor zac;
Pietrele străzilor tac;
Pruncii în pântec sunt morți fără leac,
Iar numele lor sunt pale ca albele țărmuri brumate
Ale-Albionului, văduv de libertate.
Fii lui sunt ca pietrele-n drum;
Mormane de lut par acum
Striviți, nu se clintesc nicidecum,
Pruncul ucis înainte de vreme, privește:
E Libertatea, răpusă hoțește!
Țopăie-asupră-i, mărite Despot,
Victima ta e moartă de tot,
Ești singur stăpânul acestui biet ciot,
Acestor cadavre care-ți aștern
Calea către Infern.
Asculți orgiaca petrecere
A morții, pe-acolo în trecere?
Averea o-ajută să secere.
A amuțit adevărul, iar crunta orgie
Epitalamul ți-l scrie.
Hai, ia-ți mireasa dorită!
Dihonia și spaima cumplită
Aștearnă-ți culcușul, la nunta vestită!
Tiran ticălos, ruina să-ți fie mireasă
Și ducă-te Iadul spre-a inimii tale aleasă!
1819
(postumă)
Traducere Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.