Pescărușii de dragoste - Adrian Păunescu
Adăugat de: leonard

Departe ,pe pământul plin de pete ,
Parcă aud trântindu -se o ușă ,
Când cade către val împins de sete
Un pescăruș sau poate-o pescărușă .

Ea nici un cântec nu a strâns în gușă ,
Lui Marea-i șade -n drum ca un perete ,
Dar vin în zbor , nu-s gudurări târâșe ,
Și răstignite parcă pe planete .

Ea- liniște , el-nume de furtună ,
Tristețea noastră zborul lor o poartă ,
Se împreună și se despreună
Aripile ca-ntr-un tablou de artă .

El simte ,primul ,orice fel de ceartă
Și noaptea pescărușa fuge-n lună
Și cade-n zori printr-o secretă poartă
Spre pescăruș ceva de-amor să-i spună .

Un pescăruș și-o pescărușă taie
Coloanele de sare de pe mare ,
Noi semănăm cu ei când se-ncovoaie
Terestre stări și bicele solare .

Și pescărușul spune că așa e
Și pescărușa neagă cu mirare ,
Perechi ,perechi în dulcea hărmălaie
De oameni prefăcuți în zburatoare .

1982 - Rezervația de zimbrii



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos !
Popescu Nicoleta
sâmbătă, 27 iunie 2020