Petrache Mariana - creaţii proprii

Confesiune
Singurele cuvinte pe care ți le-aș putea spune despre mine și ai putea să le înțelegi, că eu sunt un simplu om de la țară, că iubesc oamenii, natura și arta, că pot să iubesc un fir de iarbă, că simt o bucurie mare când cade primul fulg de zăpadă, că am o fermă de legume, că efectiv muncesc și că fiecare bănuț este câștigat cu trudă… Eu, personal, încerc să nu pun la suflet răutățile și invidia; dacă cineva mă vorbește de rău, eu îl vorbesc de bine sau îl ignor; dacă cineva mă urăște, trec cu vederea, nu pot să-l iubesc dar nici nu-mi consum energia să-l urăsc. Când cineva îmi greșește, uit și iert ușor, pur și simplu! Poate și eu greșesc…
Încerc să caut în interiorul meu nemulțumirile și contabilizez ceea ce am realizat până acum, mă gândesc la cei necăjiți din jurul meu și mă gândesc cât sunt de bogată sufletgește și câtă lumină este în jurul meu, cât de minunați sunt oamenii din preajma mea și mă bucur de bucuria lor. Dar mă bucur și de miresmele fânului cosit, de parfumul florilor, de mersul desculț prin iarbă, de plimbările în natură, de culesul ciupercilor și de multe alte lucruri aparent mărunte.
Sunt atât de fericită încât să pot mulțumi bunului Dumnezeu că mă trezesc în fiecare dimineață, că mă bucur de familie, de fiecare rază de soare, de ploaie, de viață și că pot să merg liniștită la somn.
Evoluez spiritual în fiecare zi, mă bucur de ușile larg deschise, trec ușor peste orice greutate, încerc să nu repet greșelile făcute…