În țara de unde vin
bărbații-au nume de frunze
și chipuri de zei lucrători,
ei se însoară adesea cu flori
cărora le zic femei
redându-le frumusețea ascunsă.
După obiceiuri străvechi
în tot ce zidesc își îngroapă dragostele suave,
pâlpâie seara iubirile lor
ca aurul focului
pe Argeș, pe Olt, pe Târnave.
În țara de unde vin soarele e statornic în dragoste
sărutând în fiece zi
pădurile,
la fel către seară
stelele, luna.
Țara de unde vin călător
e-o țară, e-o țară de dor…
vezi mai multe poezii de: Petre Ghelmez