Considerându-mă, Doamne, cel mai puțin rău,
Dintre răi,
Tu mi-ai încredințat patimile tale,
Să le vând,
Ori să le-mprumut, după caz - fiilor tăi.
Și-acum, la vremea venind, de cules,
Cu ce m-am ales?
Am stat în ploaie, am stat în vânt,
La colțul de stradă, intrând până la brâu, în pământ,
Așteptând să vină cei interesați, să vină cumpărători,
Ademenindu-i pe investitori...
Aflându-mă tu, Doamne, mai puțin rău,
Dintre răi,
Mi-ai încredințat patimile tale,
Să le vând
Ori să le dau împrumut fiicelor și fiilor tăi.
- Citindu-le-n Carte, de sâmbătă până luni,
Mi-ai zis,
Le va veni mintea la cap,
Se vor face mai buni...
Nimic din ce am scris aici nu le e interzis!
Am stat, Doamne, în ploaie, am stat în vânt,
Am intrat la colțuri de stradă, până la brâu în pământ,
Așteptând să vină cei interesați, să vină cumpărători,
I-am ademenit pe investitori,
Și, iată, acum, la vreme de cules,
Cu ce m-am ales?
Stocul de biblii lăsat e neînceput...
Se ruginesc cuiele-n litere,
Spinii coroanei...
vezi mai multe poezii de: Petre Ghelmez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.