Ca Ulise am trecut de la o insulă la alta
noaptea în fiecare pat mă îmbătam cu miere
dimineaţa în fiecare pat mă trezeam cu vin năpraznic
zile şi ani zile şi ani
şi deodată m-am văzut în oglindă
cu pavilioanele trenţuite cu etrava ciuruită de rugină
bătrân şi îngheţat am revenit
la poarta prin care am fugit în lume
când iubirea era de-abia cârlionţ de miel
am găsit poarta aplecată spre neant
pe cărare mă aştepta scheletul
unui câine îngheţat şi el
trădată făgăduita mea mireasă plecase demult
purtând pe deget alt inel
adăpostit între fragmente de viaţă
mi-am refăcut emblema coclită
aşezând sub relieful unui schelet de câine
inscripţia mea maxima culpa
aprilie 2002
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.