Luna evadează furioasă din nori
și împroașcă bucătăria cu stropi de lapte galben-verzui
în rotundul piuliței tresare duh de sunete vechi
din pâlnia râșniței de mac
restul icrelor vegetale curge lent spre neant
în spațiul dintre sticlele înșiruite pe raft
adie hipocampi și treptat
se dilată ochi cu pupile ceroase
umbra cuțitului se lungește
picură pe luciul de mercur îndoliat
perle roșii de pe carnea berbecului din zodiac
somnolează numai nasturele exilat sub bufet
sarea se umflă se desface-n smârcuri pufoase
țepii cactusului din fereastră străpung
limba nopții aplecată să-i lingă asceza monarhică
prin pereții frigiderului vibrează sârme conectate la surse extraterestre de fapt în cavoul de promoroacă se agită mărunte vietăți înstelate
o făptură îmbrăcată-n salopetă de argint orbitor intră în bucătărie și apucă paharul cu apă un gâlgâit fantomatic se face strigăt de moarte în visul cuiva
dimineața
foșnetul capodului se încrucișează cu murmurul scrumbiilor congelate care-n balta chiuvetei au revenit la viață
rând pe rând misterele nopții
se retrag în găurile nasturelui exilat sub bufet
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.