Te caut și nu te găsesc și nici nu știu de tine.
Când te-ai pierdut, când ai plecat, când ai uitat de mine?
Și visul când l-ai dat uitării și cum de nu ai mai luptat,
Ci te-ai lăsat pradă ușoară pe acel drum întunecat...
Nici zâmbetu-ți nu e pe buze și ochii vii acum s-au stins.
Te-ai transformat în piatra rece și ești acum de neatins.
Mă sperii și îmi este teamă că ai s-alegi un drum greșit,
Că o să-ți pierzi și amintirea și inima-ți ce am iubit.
Ți-aș cere să te-ntorci acasă, dar de acolo ai plecat
Că îți curgeau prea multe lacrimi și chipul îți era pătat.
Îți înțeleg cumva durerea și știu că te-au îngenuncheat
Durerile și neputiința pe care le-ai tot adunat.
Și ai iubit atât de tare...însă iubire n-ai primit..
Te doare sufletul..te doare... De-aceea poate ai fugit.
Când nu ți-au mai rămas prea multe, te rog să-ncerci să-ți amintești
C-aveai cândva mii de motive să lupți, să fii și să trăiești.
vezi mai multe poezii de: ElenaJ
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.