Curge prin pietre apa sub mormant
In drumul care duce in cetate,
De parca cerul picura cuvant
Peste campii de inimi insetate
Si trec mereu pe-acolo calatori
In car cu cai de foc,de parca zboara
Si isi intorc privirea uneori
Spre crucile de piatra,intr-o doara.
Si dincolo de pod o turla striga
Pe toti truditii vietii pe pamant
Sa vina acolo,pieptul sa-si infiga
In sabia de apa si Cuvant.
Dar... beau alaturi turmele cucuta
In cuiburi reci de calcar dormitand
Ca taina,de milenii cunoscuta,
Sa nu le salte botul din pamant.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte semnificativ !
mirimirela
duminică, 17 mai 2015