Tu nu privi departe
Nu sta în adnotări
Apucă şi socoate
Răbojul cu-ntrebări,
Stai bine în propria persoană
De parcă nici exterioru-ţi nu mai are formă
Te lepezi de omenescul fără de toană
Şi ştii că nu-i o greşeală enormă.
Alunec cu priviri absurde
Peste rădişul făr-de noimă
Sperând din nou să ne abunde
El fondul fără de vreo formă.
La întrebări fără resort
La margine de hău
Zâmbeşte el vaporu-n port
Cu tot neantul său.
Trepte spre cer, se adâncesc în dram
Lăsând pământul la răscruce
Sunt ramuri ce adesea cad în geam
Spunând el vântul unde duce.