ni se
zvântă privirile
de atâția ochi
așternuți în palmele vântului
fântână croită cu migală și
așezată
în valea aceasta de flori și idei
cu pași desprinși
dintr-o împletitură
cu umbre și flori pe
marginea zâmbetului
inserat
cursă și ploaie
de cuvinte pe ape
sens
și măsură
în flori de stele
înveșmântând lumina în zi
și ziua-n lumină
04-04-2017 cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel