Afară plouă, şi ce dacă?
Priveşte starea cu demnitate!
Nu te gândi la o baracă
Sau la picnicuri pe înserate.
Dacă plouă, îmi pasă mie?
În casă e cald şi foarte bine
Ca puiului în colivie
Pǎzit de gratii cum se cuvine.
În toate plouă şi nu-i savant
Să stau, nepǎsǎtor, privind pe geam.
Plouă prea încet şi enervant
Peste orice se-ntâmplǎ-n gând sǎ am.
Aştept tǎcut o vreme bunǎ,
Ploaia rece-tristǎ mǎ apasǎ,
Nu îmi place sǎ aud cum sunǎ
Cǎderea ei pe orice casǎ.
Dar, iată, ploaia a încetat.
Pe drumul cu bǎlţi nimeni nu trece,
Numai Codiţă dǎ un lătrat,
Sǎ-mi spunǎ mie ce se petrece.
Şi iţindu-se pe sub fereastrǎ
Ar vrea să-i dau şi lui ceva de ros,
Acum când ploaia cea mǎiastrǎ
Rǎmâne numai apa de pe jos.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.