Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDVVI

Pe-aici murmură plopii legendele străvechi,
Prin brazi și pini e-n freamăt ecoul unei frici,
Se-aud povești cum iureș dădeau pe cai sirepi,
Cumani, mai apoi unguri, tătari cu aprig bici...

Scriind vers dupa vers in noptile tarzii
Privesc din cand in cand cerul senin
Gandindu-ma ca intr-un moment
Poate o sa vii sa-mi soptesti

Sa ne mai pierdem inca o data Pe viata as fi condamnat - As fi minerul peste care O galerie-n mina s-a surpat Cu tot trecutul detonat in spate Chemandu-si ambulantele in gand, Sa-si puna inima la loc Fiind doctor si asistenta rand pe rand- Si doar o voce cu o mana-ntinsa Ce intr-o migrena in creier sta zidita, L-ar mai putea aduce inapoi Ca pe-un marfar din gara bantuita!

Eu nu sunt decât un fulg,
Un simplu fulg,
Ce-și are liniște în palma ta cea mică,
De teamă să nu mă prefaci în milioane de griji,

Crez:
Omul contemporan este
o relicvă captivă în timp prin cutume.

Și dacă astăzi voi pleca
La fel ca tot poporul
Voi mulțumi,fiindcă așa
A vrut Mântuitorul

Încerc să scriu fără tine
...scriu, dar o fac prost
Văd aurore boreale degeaba
Soarele apune anost.Ce rimă banală

Între munte și mare
E un semn de-întrebare:
E pământ sau e apă
De la care se- adapă

Ai adormit la pieptul meu, ca un copil,
Și te veghez cu grija cea mai mare
De parc-ai fi un vas de porțelan fragil
Lucrat cu grijă și îndemânare.

Ai stat ascuns atât amar de ani
În pântecul pământului fecund,
Pe pat de crengi și pernă de tufani,
Te-ai odihnit atât și ai zăcut.

Inspiră,să pot respira lângă tine,știu c-ai vrea,
să trăiești în mintea mea,dar te las să fii cumva.
Tot ce vreau e doar să te văd,mereu în viață,trăind,
te-am cunoscut toată viața,dar încă ești străin,