Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDVVII

1 Decembrie, la Români...

O zi cu soare-n iarna rece,
Admirăm parada cu soldați,

TĂCÂND

de Marian Florentin Ursu

Un fulg topit, nu am știut ca moare
Sau că un gând cu tine , doare
Ardeam amar, când te-am întâlnit
tu.... ca o ninsoare

Contopiți unu'-n altul, contopiți orișicum
Transformându-ți chimia într-un veșnic parfum
Vei fi beat de plăceri, vei fi beat de dorință
Și-ți voi scrie pe trup, încrustat pe ființă

Deși sunt copil bătrân
NU umblu cu frica-n sân;
Cele vechi de mult s-au dus-
L-am întâlnit pe Isus

crapă sub tălpile mele bucăți de lemn,
miros de crini îmi taie plămânii,
ochii sparți privesc doar în față
mă caut în oameni și mor înăuntru.

Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte

Și din scrum,tată,m-am ridicat foc viu,
În haosul tău,găsesc rimele lumii mele.
Ca și o rază de soare în jungla de scrum,
îmi simt viața și visele cum se sugrum.

Atâta lume-adun cu-a mea fereastră,
De-mi cresc sub frunte, codri de stamine
Care vânând petale-n zări senine
Desăvârșesc corola lor albastră.

Eu sunt pionul simplu de pe tablă
Întotdeauna așezat în față,
Mă mișc obositor și fără grabă,
Numai la pas eu mă petrec în viață.