Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXVI

Pagini uitate în lume,
Nopţi scăldate în spume,
Mâini împletite şi frunţi lipite
Şoapte grăite şi buze frământate.

Îmi trec prin gând doar amintiri
Și-n suflet mi se stoarce dorul,
Gândindu-mă la povestiri...
Și cum ardea acas' cuptorul.

Ieșind acum afară
Sau căi iarna,
Sau căi vară,
Văd eu o tristețe plină

Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.

Noi doi suntem la fel,
şi locuim în acelaşi
tulbure ochi de cer,
în aceeaşi literă strâmbă a genezei,

Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară,
anulează orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine

Îndrăgostește-te, mi-a strigat inima și eu am fugit
să-l găsesc pe cel care să mă arunce în abis.
După tine alerg strigând în minte o întrebare,
unde te duci, cu pași repezi călcându-mi inima în picioare?

O lume se scufundă,
o lume se grăbește,
dar cui să scrii azi versuri,
când nimeni nu citește...?

E prea târziu să mai înnebunesc
Eu nu am timp
Nici forță
Inspirație

Deschis zilnic între 0:00 și 24:00

Aviz important
- Muzeul nu poate fi vizitat în grup -