Vezi varianta desktop a site-ului
Pagini uitate în lume, Nopţi scăldate în spume, Mâini împletite şi frunţi lipite Şoapte grăite şi buze frământate.
Îmi trec prin gând doar amintiri Și-n suflet mi se stoarce dorul, Gândindu-mă la povestiri... Și cum ardea acas' cuptorul.
Ieșind acum afară Sau căi iarna, Sau căi vară, Văd eu o tristețe plină
Târziu mi s-a desprins din ochi neantul Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe, M-a refăcut din dor şi foc înaltul Creându-mi visuri noi din suferinţe.
Noi doi suntem la fel, şi locuim în acelaşi tulbure ochi de cer, în aceeaşi literă strâmbă a genezei,
Doamne, dă un decret ca părinții să nu mai moară, anulează orice zbor spre moarte, timpul să li se închine
Îndrăgostește-te, mi-a strigat inima și eu am fugit să-l găsesc pe cel care să mă arunce în abis. După tine alerg strigând în minte o întrebare, unde te duci, cu pași repezi călcându-mi inima în picioare?
O lume se scufundă, o lume se grăbește, dar cui să scrii azi versuri, când nimeni nu citește...?
E prea târziu să mai înnebunesc Eu nu am timp Nici forță Inspirație
Deschis zilnic între 0:00 și 24:00 Aviz important - Muzeul nu poate fi vizitat în grup -
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2020 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.