Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXLIII

Prin ramuri răslețite se-ncurcă poezia,
plesnește în rafale un muguraș de toamnă,
nectarul se revarsă stropind sinestezia,
e vară, domnișoară, e vară , scumpă doamnă.

Noapti de vara, sfetnic mediocru.
Plângi si tipi, dar nimeni nu aude
Și o lacrima curge către Dumnezeu
Lacrimile sunt si ele...rugăciuni.

De prea multă vreme
Trăim doar in ajun
Noi dimineți
Noi seri

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi

Oare,
Unde e nordul
Cu steaua-i blondină,
Oare,

Grebla gândurilor, ca și unghii-nfipte-n piele,
O întind ca să mai curăț noaptea de câteva stele
Ce sclipesc în ochii minții luminând prea dureros
Amintiri ca o tumoră ce-a ajuns până la os.

Oglindă aburindă în seară târzie,
o rază de lună ce prin geam răzbate,
dans de vapori în ceața lăptoasă
și-o siluetă fără contur cerșind claritate...

Rugăminte....

Ți-am bătut la poarta-naltă,
Ți-am bătut uşor în nori,

Câte iubiri s-au rătăcit,
Prin tâmpla timpului albit!
De doruri și de lacrimi multe,
Câte iubiri sunt muribunde!

Cum să umbli
atât de dezgolită
când încă mai
roșești ca o

Ți-am întins o mână,
Apoi pe-amândouă
Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână,
Fără nori de gheață, fără stropi de rouă.

Bolnav cu tine

Mă încurc în gânduri
Fredonând fiori

DOAMNA ORTANSA COSTÂNCEANU

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa