Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LIII

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul
veşnic bătăios;

Într-un cătun uitat de lume,
Într-o căsuță cu pridvor,
Stau doi bătrâni c-o carte-n mână,
Citind pe rând cu glas ușor.

În mine ca-ntr-o gară dorinţele se-mbină,
Ca o răchită, toamna, eu mă trezesc plângând.
Din suflet se despică fântâna de lumină
Şi-nfrigurată cade pe iarba unui gând.

M-am fâstâcit, când ţi-am văzut
Întâia oară ochii verzi
Şi poate nu o să mă crezi,
Dar m-au lăsat aproape mut.

Zăpada dintre gene

Îmbrăcat în doruri albe
şi fugind printre poeme

Atunci când vin
să nu plângi
pentru că
s-a scris cam tot despre lacrimi

Venirea mea pe lume,
A generat neliniști...
Flămând de viață,
Chinuiam nopțile

Mi-e dor să mă mai joc pe-afară
Cu frații mei de cruce din vecini
Să mă aduni de pe maidanuri,mamă
Mi-e dor,să mă mai scutur de ciulini

mi-a luat o după-amiază întreagă
o bucată bună din seară
4 cafele şi aproape un pachet de camel galben
să dau gata Urbancolia

Soarele stătea atârnat
de cerul mahalalei;
acolo unde timpul
stătea tras pe linie moartă.

în grădinile nimănui din satul
îngropat sub cianuri
nu mai creşte nici iarba

tu prin mine respiri
si graiul tau sunt gandurile mele,
cu suflet de gheata,doar oglinda—mi vegheaza memorii.
ce trista—i visarea si tot imprejur.

Căci totul poate fi un vis
Un vis în care dormi
Aşteptând fără surâs
Ziua în care o să mori

Nu toti fluturii stiu ca au fost omizi
Si ca au aripi ca sa mangaie pometi de nori.
Nu toti fluturii stiu ca vantul are inima
Si ca fiecare adiere e un atriu ce plonjeaza in bataie.

au trecut mulți ani,
am trăit mulți ani aici
înghesuită-n toracele firav,
era incomod

Dragul meu pierdut în vise…
Cu ferestrele deschise
Spre un cer plin de văpaia
Lunii care ţine ploaia

Muză si iubire

În mine versurile dau târcoale
Cum dau târcoale lupii pe la oi,

Domnilor nu se mai poate
sunt și proști au și palate

Fac politica lui Pește