Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LIV

*apa vie a mâinilor*


pielea noastră

N-a renăscut, căci n-a murit.
Nu va muri, căci n-a trăit...
Probabil se va odihni,
Plecat din preajma celor vii

Se plimbă gândul meu prin amintire
Neliniştea nu vrea să obosească,
Deşi au început să amorţească,
Secundele se scurg far' de-opintire.

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea

Am învățat că dincolo de toate,
De lacrimi, suferință și dureri,
Există-n noi un dor de libertate,
Ce ne avântă și ne dă puteri.

CREDINŢA


Dumnezeu ne dă o şansă

Hai cu mine
Să-ţi arăt patul
Unde-mi dau târcoale
Visele ţesute în pânză de frică!

o ştire înspăimântătoare a fost transmisă în această seară
pe toate canalele mass-media
propagând o undă de şoc în întreaga societate românească

Sunt vagabondul vietii mele,
Ratacesc pe mal pustiu,
Iubesc marea si pe tine
In ce ordine? Nu stiu.

Cine, Doamne, cine-s eu?
Nu mă recunosc de-acuma,
Dintr-un ochi deschis mereu
Peste mine vine bruma.

Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului

Astăzi, fiind puţin trist, preocupat
de griji cotidiene şi neîmpliniri,
mi-am amintit de ce-am pierdut
în această viaţă, crescut în iubiri.