Sunt singur și aștept
dar ce aștept nu știu.
Nu vine și-i târziu...
E nis și se topește
dar tot e frig și-i ger.
Nu vine! Viscolește,
ca-n sufletul meu...
E vineri azi, ce insomnii?
Când ești născut singurătate...
Te naști plângând și singur
și-așa ești și în moarte.
Ce trist dar adevăr,
în omul efemer.
vezi mai multe poezii de: vasilisk.donica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.