Poeziei - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

    duminică, 08 noiembrie 2015

Înflăcărările în seară
Se sting încet, încet în ceață
Și fie că e primăvară
Ori iarnă șlefuită-n gheață

În scăpărările luminii
Este-o durere-n frumusețe,
Dar fără sunet de suspine
Sau sufletul ca să înghețe.

E tot așa cum se compune
Din inimă o poezie -
O înțelegere apune,
Însă un basm în ea învie.

Potopul de culori în zare
Nuanțele și le revarsă
Știind că tot nu mi se pare,
Uimit că am din ziua arsă.

În palpitările plăpânde
Mă pierd complet de rațiune
Văzând cum visurile blânde
Cred iar în faptul de minune.

Și poate-mi par ușor atinse
De ireal fiind naive
Însă le vreau așa aprinse
În lumile prea substantive.

Nevrând să-mi rup deloc privirea
De la chindia fermecată
Naiv să nu schimb înflorirea
C-o-nconjurare-ntunecată.

Se va epuiza amurgul
Și umbre-n creștete vor crește,
Iar noaptea călărindu-și murgul
Sutana-și poartă boierește.

Și printre chibzuieli gândite
Va apărea oftând o spusă
Că nu mai trebuie în minte
Să țin o zariște apusă.

„Dacă s-a dus - s-a dus și nu e,
Iar bezna stă cu tine-alături...”
Dar văd un zâmbet de gutuie
De pe-o fereastră în omături.

Mă mângâie tristețea clipei
Că o splendoare încă este
Ca avântările aripei
Care mă duce în poveste.

Eu am trăit-o cu întregul
Și voi păstra-o vie-n mine
Cât nu s-ar stărui ca negrul
Să-mi dea-ntunericul din sine.

Prostia cât nu se îmbibă
Cu o mândrie fără margini
Făcând o poezie strâmbă -
De frumusețe doar se sparge!!!
Victor Bragagiu



vezi mai multe poezii de: bragagiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu „margini”. Rima nu e rimă, dragă Adina, când se repetă literele, ea este muzică - și se aseamănă sunetele. De aceea trebuiește și auz musical nu numai ochi de cititor. De aia și-mi citesc(repet - pentru mine) versurile cu glas tare. Ca declamator, de fapt, sunt nul.
bragagiu (autor)
luni, 09 noiembrie 2015


Va citesc poeziile , domnule Bragagiu :) Am observat ca aproape in fiecare exista cate o strofa in care rima este libera ...O singura strofa iese din tipar ...De regula este la mijlocul poeziei, aici este cea de la sfarsit . Poate nu inteleg eu , nu este exclus , insa cu ce rimeaza "sparge " in aceasta strofa :

Prostia cât nu se îmbibă
Cu o mândrie fără margini
Făcând o poezie strâmbă -
De frumusețe doar se sparge!!!

Sper sa nu va fi suparat cu aceasta intrebare :)
Cu drag ,
Adina Speranta
luni, 09 noiembrie 2015


Dragă Adina! Mulțumesc și pentru susținere și pentru sfat. Eu, fac un lucru pe care, pare-se, l-au uitat poeții români:îmi citesc(pentru mine) versurile cu glas tare. Crede-mă că toate versurile mele rimează. Eu la rându-mi nu recunosc de rime de exemplu ceva de felul:„aduni-săptămâni, ori câți-toți” Mulțumesc!
bragagiu (autor)
luni, 09 noiembrie 2015


Dragă Critic Blînd! Mă bucură orice comentariu al D-voastră. Mulțumesc!
bragagiu (autor)
luni, 09 noiembrie 2015


Dragă George. Mulțumesc frumos!
bragagiu (autor)
luni, 09 noiembrie 2015


Imi place poezia , are un stil deosebit , te poarta pe o aripa de vis , ca o plutire suava ...dar eu as propune sa aiba un impact mult mai puternic ultima strofa, mai exact ultimul vers care, din cauza faptului ca nu rimeaza , diminueaza efectul scontat !E doar o parere :)
Cu drag !
Adina Speranta
luni, 09 noiembrie 2015


frumoasa poezie, dragul meu confrate,...

te mai astept..cu drag...

Consideratie...
CRITICUL BLIND
duminică, 08 noiembrie 2015


Minunata domnule Victor!
george
duminică, 08 noiembrie 2015