- Distribuie pe:

-

Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
@AdinaSperanta - Vă mulțumesc! Cu stimă.
Paul Gavriș
luni, 10 februarie 2025
Interesant. Apreciez traducerea, informațiile aduse, dorința de a promova poezii atât de puțin cunoscute.
Mulțumiri!
Adina Speranta
joi, 06 februarie 2025
Walther von der Vogelweide (între 1160-1170 în Tirol – 1230 în Würzburg) este unul dintre cei mai importanți poeți medievali germani, cunoscut pentru lirismul său rafinat și profunzimea tematicilor abordate. Originar din Austria, el a fost un Minnesänger (cîntăreț al iubirii, mhd. Minne = nhd. die Liebe - dragoste, iubire) și un important reprezentant al tradiției poetice în limba germană din perioada medievală. Walther a fost influențat de curentele culturale ale vremii și a călătorit mult, cîntînd la diverse curți nobile. De asemenea, el este recunoscut pentru abilitatea sa de a îmbina versuri cu o mare adîncire filosofică și o sensibilitate emoțională rar întîlnită la poeții contemporani. Numele lui Walther nu se regăsește în registrele epocii sale, cu excepția unei singure referiri în arhiva episcopului Wolfger de Passau — Walthero cantori de Vogelweide pro pellicio v solidos longos — „cinci șilingi lui Walther cîntărețul de Vogelweide pentru cumpărarea unei mantii de blană”. A deprins arta poetică „singen unde sagen“ la curtea din Viena. Are Minnelieder, remarcabile prin adînca simțire, naturalețe, frăgezime. Deși cavaler, el păstrează legătura cu poporul, legătură care dă liricii sale prospețimea de care se bucură și astăzi. A scris și cîntece politice luînd partea Împăratului împotriva Papei. La curtea din Wartburg îl cunoaște pe Wolfram von Eschenbach (1200, scrie “Parzival”). La bătrînețe, Walther a alcătuit și poezii religioase (mhd. Gottesminne) și Cîntece de Cruciată. A scris cea dintîi poezie cu un cuprins patriotic “Deutschland über alles”. Un alt exemplu semnificativ al liricii lui Walther îl constituie și celebra Klagelied (Plîngerea/Lamentarea) care cuprinde “Uns hât der winter…” și care provine din această tradiție (cine altcineva ar putea, de fapt, să relateze cu atîta erudiție despre dificultățile și necazurile iernii, dacă nu el, cel care, pe parcursul unei mari părți a vieții sale, a fost nevoit să călătorească din curte în curte, cîntînd pentru a obține hrană și adăpost?). Poemul ne oferă mai degrabă o descriere a dorinței arzătoare pentru bucuriile primăverii decît o narațiune detaliată a suferințelor aduse de iarnă. Poate că însă, trebuie să observăm, aceasta este tocmai acea dorință, pe care contemporanii nu o mai înțeleg pe deplin în această intensitate, și care relevă modul în care strămoșii percepeau, într-adevăr, iarna ca pe o perioadă cruntă și de nesuportat – și care, în același timp, părea totuși suportabilă pentru ei. Această plîngere (care, din punct de vedere al tematicii și ritmului, ar putea fi considerată un cîntec de dans) a fost păstrată în trei manuscrise. În timp ce în manuscrisul de la Würzburg sînt prezentate cinci strofe (cu o ordine diferită față de cea indicată mai sus), în manuscrisele mai vechi de la Weingarten și în marele manuscris de la Heidelberg (Codex Manesse) sînt păstrate doar cele două strofe mai sus menționate.
Paul Gavriș
joi, 23 ianuarie 2025