Poveste
Odihnea pe câmp apusul
Tolănit lângă un jugastru
Şi-a scăpat din mână fusul
Maica cerului albastru!
Torsul lui prin foi se aude
Rumegând la frunze verzi,
Aripi mici de paparude
Le-nfioară prin livezi!
Pipa văii-şi toarce ceaţa
În albastre cercuri mici,
Peste prund şi-arată faţa
Un pui hoţ de licurici!
Eu aştept cu firea toarsă
Fir de vânt să vină-n zbor,
Să-mi adape buza arsă
C-un sărut, încetişor!
Tremură o stea subţire
Chiar la cer în bătătură,
Şi se umple a mea privire
De-o albastră băutură!
Stam cu zâna în livadă...
Teiul respira încet,
Stelele lăsam să cadă
Peste visul de poet.
Pe când Luna pe un nor
Şi-a lăsat încet inelul,
Şi obraznicul, de zor,
A fugit cu el, mişelul...
Zarea-n roşu se înfioară
Cu elanul unui ţel
Un inel încet coboară
La draga mea, pe degeţel
Pe când Luna plângăcioasă
La măicuţa cerului
S-a dus rea şi arţăgoasă
De dorul inelului!
Ascultând-o cu răbdare
A pornit încet spre noi
Cu petalele de floare,
A venit peste trifoi
Maica Cerului cel Mare
Să-şi ia... fusul înapoi!
23.10.2011
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasa poveste , gingasa ...ai multa delicatete in exprimarea poetica . :)
Un inel încet coboară
La draga mea, pe degeţel
Mie mi se pare ca aici se pierde ritmul putin ...un picut doar .
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
foarte frumos. Continua sa mai postezi!
O singura intrebare nu mai pot gasi celelalte poezii ale tale.
maria
marți, 02 iunie 2015
Multa melodicitate , cu un mic pas gresit la masura in ultimulvers din strofa 5. Oricum foarte frumoasa.
stomff
marți, 02 iunie 2015