A fost odată ca niciodată un băiat care
După ce a crescu a început să se lupte
Cu sine și orice făcea nu reușea să se
Oprească era îngrozitor și ajunsese neom
Ba chiar se și îmbolnăvi și urmară 12 ani
De noapte și neguri până când într-o zi
Întâlni niște medici care îi făcură o injecție
Timp de patru ani și tot coșmarul se termină
Acum nu se mai lupta cu sine însuși nici nu
Se mai gândea la așa ceva acum gândurile lui
Erau întrutotul gândurile Bibliei și era fericit
Așa bolnav și disprețuit ca David cum era
Acum pe acoperișul lumii a dat de lumină
Oricine inferior chiar și doctorii ce l-au salvat
Un sentiment ciudat de parcă e singur pe lume
Cu Dumnezeu cu Dumnezeu cu Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Felix Rian Constantinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
https://www.youtube.com/watch?v=hkm-W35SXbU
Felix Rian Constantinescu (autor)
duminică, 01 decembrie 2019