(O ciripire îndulcită-n pripă: "O pasăre ce zboară dac-ar fi iubirea,
mi-aș dori să-i fiu barem o aripă, iar cealaltă aripă să-i fie, cumva, ea...)
Aproape-amuzat de-a sa îndrăzneală
(tot zbura o pasăre un pic prea-n preajma mea),
arma am scos-o fără de pripeală,
trăgând s-omor plictisul și-așa… să vadă ea.
Pradă usoară, năravuri de gâde -
cliseu clasic întregit de-o străfulgerare:
"Ce-o fi mai plăcut? S-o admiri cum cade?
Sau să-i privești de-aproape chipu-n timp ce moare?"
(Eram pe atunci de-un cinism epocal,
așa c-am luat-o mândru-n palme sfidătoare,
cu un simplu gest, la fel de natural
cum rupe un grădinar, de-obicei, o floare.)
Rana-n aripă, sub cerul prea senin,
o fi atins vreo coardă… că-ntr-o clipă iată,
purtând stigmatul unui insolit chin
mă podidiră lacrimi pe-obraji prima dată…
(Cât ușurează plânsul atare mâhnire,
nu-mi prea păsase pân' atunci mai deloc,
obișnuind oricare stupidă pornire
să o iau în râs precum un dobitoc)
Asta-i culmea! îmi ziceam, însă, unflând prețul,
nu m-au luat deloc minuni pe-ocolite;
prea tulburat la câte-si pot pierde brusc sensul,
aripă-ajungând întru-nvățăminte.
Zborul meu părea hotărât s-atingă,
piscuri nemai atinse de vreun alt flăcăiaș;
vezi însă c,-atent, decidea să tragă,
de-undeva din ascunziș, un nu știu ce țintaș...
Ce-a urmat apoi? – Un tunet percutant…
Iar celui de-a reușit cu glonț a m-atinge,
c-o gaură-n piept, sângerând galopant,
i-am oferit plăcerea, brută, de-a mă stinge.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pentru aspiranta
Tot respectul pentru comentariul dumneavoastra!
Va multumesc mult pentru popas!
florianruse (autor)
miercuri, 13 aprilie 2016
Curând, secat de lacrimi și ușor ca fulgul,
luat-am fost de-un fapt pe nepregătite:
prea tulburat, bag seamă, de ce făcu plumbul,
aripă-ajunsei fix pe nesimțite…
Când mâna grea a prins-o strâns,
privirea cea senină
s-a-nnegurat şi el a plâns
cuprins de a sa vină. Citit cu drag!
aspiranta
miercuri, 13 aprilie 2016
Cu drag , Florian !
P.S. Stiam ca nu te superi , de-aia mi-am si permis :)
Adina Speranta
miercuri, 13 aprilie 2016
Pentru Adina Speranta
Cearta? Hai sa fim seriosi! E profund onorant si o mare surpriza pentru mine, comentariul tau in versuri! Nu mi s-a intamplat prea des una ca asta... Banuiesc ca textul meu o fi atins pe acolo vreo coarda... Iti multumesc din suflet pentru efortul tau, Adina!
florianruse (autor)
miercuri, 13 aprilie 2016
Suprins de-aşa-ndrăzneală
că pasărea se avânta să zboare,
un vânător plin de răceală
s-a hotărât ca s-o omoare.
În sinea sa, de om brutal,
se întreba cu viclenie
care-i momentul ideal
de-a contempla o agonie.
Să fie moartea mai presus
de o cădere în durere,
sau este el doar un intrus
în soarta păsării ce piere?
Când mâna grea a prins-o strâns,
privirea cea senină
s-a-nnegurat şi el a plâns
cuprins de a sa vină.
De vina de a fi ucis
simbolul zborului spre creste
Şi-a plâns în urma unui vis
ce s-a pierdut şi nu mai este!
...hmmm...ceartă-mă!
Adina Speranta
miercuri, 13 aprilie 2016